Istorie

Prima menţiune într-un document oficial, eliberat de cancelaria domnească, a localităţii care a existat pe locul unde astăzi este situat oraşul Cahul, se referă la 2 iulie 1502. În acel an Ştefan cel Mare, domnitorul Ţării Moldovei, cumpără de la diferite persoane mai multe sate şi le dăruieşte mănăstirii Putna. Între satele cumpărate de domnitor figurează şi satul Şcheia aflat „în gura Frumoasei”, care pe parcursul secolelor şi-a schimbat numele în satul Frumoasa.

Numele oraşului – Cahul – a fost dat localităţii în cinstea biruinţei repurtate de armata rusă asupra oştirilor turceşti la 21 iulie 1770 în bătălia de la râul Cahul. Din 1835, prin ucazul ţarului rus Nicolai I localitatea primeşte statutul de centru administrativ teritorial (uezd) şi oraş, numit Cahul.

Către sfârşitul sec. XIX oraşul Cahul obţine calitatea de centru ţinutal, apoi judeţean, locul a două zile de târg săptămânal, a nouă zile de iarmaroc în ultimul trimestru al anului şi o zi de iarmaroc la 23 aprilie, rolul principalului punct de tranzit al mărfurilor de pe ambele părţi ale Prutului. La acea vreme  oraşul dispunea de 3 fabrici de olărie, 2 fabrici de cărămidă; 1 fabrică de piele; 1 fabrică de unt; 3-5 mori de vânt; 3 mori de apă;  1 moară pusă în mişcare de cai; 1 moară de aburi. Toate acestea activau in baza materiei prime locale, iar produsele se realizau la cele 3 pieţe din oraş, precum si la pieţele din regiunea de sud a Basarabiei.

În urma cataclismelor sociale din prima jumătate a sec. XX economia oraşului suferă mari prejudicii, astfel încât în 1922 existau doar 2 mori cu aburi, 3 oloiniţe cu instalaţie mecanică şi o fabrică de cărămidă instalaţii primitive.

În a doua jumătate a secolului XX Cahulul a cunoscut o perioadă de dezvoltare industrială furtunoasă. Industria cahuleană poate fi grupată în 3 ramuri mari:

1. Industria alimentară cu:

• Fabrica de bere şi băuturi nealcoolice (actualmente S.A. „Bere-Unitanc”);
• Fabrica de vinuri (actualmente S.A. „Podgoria Dunării”, care include şi gospodăria agricolă din s. Cotihana);
• Fabrica de unt şi brânzeturi (actualmente S.A. „Fabrica de brânzeturi”);
• Fabrica de pâine (actualmente S.A. „Combinatul de panificaţie Cahul”);
• Fabrica de nutreţuri combinate (actualmente S.A. „Cereale”);

2. Industria uşoară cu:

·        Fabrica de articole tricotate (actualmente S.A. „Tricon”), fondată în baza Combinatului de producere locală;

3.       Industria poligrafică:

·        Tipografia (actualmente S.A. „Raza de Sud”);

4.       Industria de materiale de construcţii:

·        Uzina de stâlpi din beton armat (actualmente S.A. „USBA”);

În 1974 a fost construit şi dat în exploatare Combinatul de construcţie a locuinţelor, producător de blocuri mari, cu o capacitate de 35.000 m³­­­­­­­; Uzina de spaliere urma sa-şi livreze producţia în toate ţările C.A.E.R.; pentru asigurarea primelor două cu materie primă în 1972 a fost dată în exploatare Fabrica de cheramzită cu o capacitate de producţie de 140m³ pe oră. În 1974 după indicii calitativi această întreprindere a ocupat locul II în lume, după Japonia; a fost pornită construcţia noului Combinat de prelucrare a laptelui şi Fabricii de coniacuri, ambele prevăzute a fi cele mai mari din sud-vestul U.R.S.S.; în 1971 şi-a început activitatea Fabrica de conserve, una din cele mai mari din Moldova, cu o capacitate de 119 milioane de borcane convenţionale. Pentru asigurarea ei cu materie primă în perioada 1961-1968 a fost desfăşurată campania de desecare a bălţilor din Lunca Prutului inferior, ceea ce a provocat un dezechilibru ecologic, însoţit de scăderea nivelului apelor subterane şi sporirea salinizării solurilor. În continuare, pentru asigurarea infrastructurii acestor giganţi, au fost create numeroase organizaţii de construcţie şi coloane mobile mecanizate. Toate acestea au depăşit cu mult posibilităţile si necesităţile locale, făcând necesare subvenţiile sistematice financiare si materiale.

La momentul destrămării U.R.S.S. şi ruperii legăturilor economice tradiţionale ideea întreprinderilor-giganţi s-a prăbuşit. Agravarea situaţiei economice generale a dus la stoparea activităţii Combinatului de construcţie a caselor de locuit; a încetat şi a fost abandonată construcţia Combinatului de prelucrare a laptelui şi Fabricii de coniacuri; a scăzut considerabil productivitatea întreprinderilor rămase în viaţă, mai ales a organizaţiilor de construcţie şi coloanelor mobile mecanizate, care astăzi activează preponderent în sezonul cald al anului. In rezultatul acestui colaps politico-economic circa o jumătate din populaţia aptă de muncă a urbei a fost afectată de şomaj. A scăzut brusc nivelul de trai al populaţiei ceea ce a provocat exodul specialiştilor peste hotare.

Perioada anilor 1997–2007 se caracterizează prin reorientarea dezvoltării localităţii noastre pe baza resurselor locale disponibile, ceea ce insuflă încrederea în reuşita ideii unei Dezvoltări Durabile a oraşului.

Oraşul Cahul dispune de o puternică bază economică. Pe teritoriul urbei activează 43 întreprinderi industriale cele mai mari din ele fiind: S.A. “Fabrica de brânzeturi”; S.A. “Combinatul de panificaţie Cahul”; S.A.“Cereale” (fabrica de nutreţuri combinate); S.A. “Uzina de stâlpi beton armat (USBA)”; S.A. “Combinatul de articole tricotate „TRICON”; Combinatul de construcţie a locuinţelor „Zidarul-Cahul” S.A. Tipografia “Raza de Sud”, etc. În oraş mai funcţionează 37 organizaţii de construcţii şi 4 de transport. De asemenea este larg prezentată reţeaua prestărilor de servicii.

Odată cu trecerea la economia de piaţă pe teritoriul oraşului şi-au început activitatea agenţii economici (persoane fizice şi juridice) cu capital privat (peste 3 mii), ponderea cărora este în continuă creştere.

Cahulul este un important centru didactic şi socio-cultural. Oraşul are 7 grădiniţe de copii; 3 şcolii primare; 2 gimnazii; 5 licee teoretice; 2 şcolii-internat; 3 şcolii polivalente; 2 combinate didactice; Universitatea de Stat din Cahul cu subdiviziunile funcţionale Colegiul de Pedagogie şi Arte şi Colegiul Tehnic-Agricol; Colegiul de medicină. Activitatea culturală se desfăşoară în cele 5 biblioteci orăşeneşti, Palatul Culturii, Centrul de cultură şi odihnă, Muzeul de istorie, Teatrul muzical-dramatic „B.P.Haşdeu”, Centrul de creaţie a copiilor, şcoala de arte plastice, şcoala muzicală „Maria Cibotari” etc. Cele mai importante evenimente culturale care au făcut ca urbea sa fie recunoscută atât în tara cât şi peste hotarele ei sunt Festivalul Internaţional de Folclor „Nufărul Alb”, şi Festivalul Internaţional de dansuri populare pentru copii „Bobocelul”.

Personalităţi cahulene ce şi-au adus aportul la scara naţională şi internaţională: Robert Cahuleanu (Andrei Ciurunga), Teodor Nencev, Teodor Ostaşco, Alexandru Lipcan, Leonid Şeptiţchi, Ion Osadcenco, Constantin Reabţov, Pavel Dimitriu, Ion Bostan, Eugeniu Hrişcev, Eugeniu Grebennicov, Serghei Covalenco, Spiridon Mocanu, Maria Sarabaş, Svetlana Strezev, Georghe Şoitu, Ion Enache, Dumitru Rittingher, Simion Zeiman etc.

În oraş activează un şir de instituţii medico-curative: spitalul, policlinici specializate, farmacii, centre de reabilitare. Graţie deschiderii în 1985 a sanatoriului „Nufărul Alb” oraşul a obţinut în 1980 statutul de oraş-balnear, fapt ce a atribuit o nouă valenţă economiei urbei.

Un factor important pentru oraşul de astăzi este parteneriatul raionului Cahul în cadrul Euroregiunii „Dunărea de Jos” care oferă largi posibilităţi de cooperare transfrontalieră cu partenerii din România (judeţele Tulcea, Galaţi, Brăila) şi Ucraina (regiunea Odesa).